Cum sa depasim fricile copiilor si adultilor pas cu pas?

Metoda de a aborda frica progresiv este cea mai eficienta. A-l arunca pe copil in apa pentru a invata sa inoate – si la propriu si la figurat – este o metoda riscanta, care nu ia in considerare nevoile copilului si care de multe ori produce efectul invers. Principiul care sta la baza recomandarilor de pana acum este cel al expunerii gradate a copilului la situatia in care simte frica. El se aplica si la alte frici ale copiilor – dar si ale adultilor – care nu au fost abordate in materialul de fata. Expunerea gradata inseamna ca incepem cu o situatie care ii provoaca copilului gradul cel mai redus de frica si il invatam mai intai sa gestioneze acea situatie. 

Poate fi nevoie de mai multe incercari pentru ca cel mic sa invete abilitatile necesare de a se descurca in acea situatie. Apoi putem trece la o situatie noua, putin mai solicitanta decat prima, lasand din nou copilului posibilitatea de a incerca de mai multe ori. Gradat, trecem spre situatii care reprezinta provocari tot mai mari pentru copil, asigurandu-ne ca lectiile anterioare au fost bine invatate. Fiecare treapta depasita trebuie celebrata ca un rezultat important obtinut de copil. La fiecare noua situatie mai dificila, reasigurati copilul ca va primi sprijinul dvs. imediat. In situatiile dificile, invatati copilul sa foloseasca strategii care sa-l ajute sa faca fata solicitarii: 

• Pe copiii mai mici (de 3-6 ani) ii puteti invata ca atunci cand le este frica, sa-si spuna afirmatii care sa le dea curaj, de genul ‘mama se intoarce repede’, ‘pot sa fiu curajos’. Stabiliti impreuna cu el care sunt afirmatiile cele mai potrivite.

• Pe copiii mai mari de 7 ani ii puteti invata sa se gandeasca in mod realist la situatia in care le este frica, cu ajutorul unor intrebari de genul: ‘Ce s-a intamplat data trecuta intr-o situatie similara, cand imi era frica la fel ca acum?’ sau ‘Cat de probabil este sa se intample lucrul de care mi-e frica?’ Explicati copilului ca aceasta este o strategie pe care o poate folosi chiar atunci cand ii este frica, si il va ajuta imediat.

• Dati copilului exemple proprii de strategii pe care le-ati folosit dvs cand v-a fost frica – nu ca reteta pe care s-o urmeze, ci ca punct de pornire pentru a gasi propriile strategii. Ganditi-va ce strategii folositi acum – copilul va observa reactiile cand va este frica si poate adopta modelul dvs. Abordarea prin expunere treptata are multe beneficii. Copilul se obisnuieste sa nu evite situatiile in care i se face frica – metoda care ar intensifica frica, ci sa le confrunte. El observa ca, desi ii este frica, nu i se intampla de fapt nimic rau, iar frica este si ea o emotie gestionabila. Fiecare treapta depasita inseamna o realizare pentru copil, care il motiveaza si ii creste stima de sine, ne  informeaza Alina Ioana Ciocodan, psiholog.

Abilitatile formate si exersate in fiecare situatie cu care se confrunta copilul il vor ajuta pe viitor sa se descurce in imprejurari noi sau dificile. Copilul invata ca frica nu este ceva ce trebuie sa dispara pentru totdeauna – nu ar fi realist si nici sanatos – ci este o emotie cu care putem trai, pe care o putem gestiona, pe care este bine sa o acceptam ca parte a unei vieti emotionale sanatoase.

Minim 10 întrebări la care știința nu poate să răspundă

Cred ca ar fi bine sa fie doar 10 întrebări la care știința nu poate să răspundă.

               

Sistemul tradițional educațional plasează începerea istoriei omenirii cu circa 8000 de ani în urmă. Religia sau ceea ce a înțeles omul din scripturi, ne învață că omenirea s-a născut cu 6000 de ani în urmă și de atunci și până în prezent se dezbate cu neputință pentru a afla răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări. Omul nu știe cine este sau de unde vine și cu atât mai puțin care este scopul său în viață. Pe lângă aceste întrebări deja clasice, mai sunt și altele la care nicio știință nu poate oferi răspunsuri satisfăcătoare.

Problema este că aceste întrebări fără răspuns se înmulțesc pe zi ce trece și viitorul nu pare să strălucească, cel puțin din această perspectivă. Pentru a realiza bezna totală în care se află civilizația umană, am adunat un set de întrebări la care știința nu poate răspunde:

1. O hartă ciudată, desenată pe o piele de gazelă, a fost descoperită în 1929 și înfățișează Antarctica înainte să fie înghețată. Era semnată Piri Reis, care a avut acces la Biblioteca Imperială a Constantinopolului și care a copiat-o doar, după un alt model, în 1513. Cărțile noastre de istorie ne spun că Antarctica a fost descoperită de James Cook la 17 ianuarie 1773. Cine a putut desena harta după care s-a inspirat Piri Reis și când, pentru că Antarctica este sub gheață de zeci de mii de ani?

2. O figurină bizară a fost descoperită în Idaho, în 1889. Conform analizelor de laborator s-a stabilit că are o vechime de peste 1 milion de ani. Cine a putut să construiască o asemenea figurină în urmă cu peste 1 milion de ani?

3. În China, s-au descoperit peste 100 de piramide care sunt îngropate la 300 de metri în pământ. Arheologii sunt de părere că acestea sunt cele mai vechi piramide existente pe Terra. Oare realizează cineva că nevoie de zeci de mii de ani sau poate sute de mii pentru ca un obiect să fie îngropat cu 300 de metri de pământ?

4. Există numeroase piramide construite pe fiecare continent. Nimeni nu poate spune pentru ce au fost construite aceste structuri megalitice, ci există doar presupuneri. Oare cine le-a construit și în ce scop?

5. În Ecuador, a fost descoperit un ibric cu 12 cești. Sunt făcute din jad și imediat au atras atenția oamenilor de știință. Interesant este că dacă torni conținutul celor 12 cești în cupa mai mare se umple perfect. Mai mult de atât, interiorul ceștii mari este magnetic. Acest lucru este imposibil, pentru că dacă interiorul este magnetic, ar trebui să fie la fel și exteriorul, dar lucrurile nu stau chiar așa. Cine a realizat acest set de cești și care este cauza pentru care interiorul cupei mai mari este magnetic?

6. Au fost descoperite peste 350 de artefacte ciudate în America Latină. Unul dintre ele înfățișează o piramidă care are un ochi deasupra sa. Când este mișcat în anumite direcții, se poate vedea o stea care pare desprinsă din constelația Orion. Obiectele sunt inscripționate cu litere ciudate care au mai fost găsite prin diferite locuri din lume. Artefactele au o vechime de câteva zeci de mii de ani. Este posibil să fi existat o civilizație mai avansată înaintea apariției omului pe Terra?

7. Cuvântul pre-sanskit, descoperit într-una dintre piramidele egiptene a fost tradus și are următoarea semnificație: „fiul creatorului vine”. Despre ce creator este vorba și de pe ce planetă poate să vină?

8. În 1851, în Dorchester, Massachusetts, a fost descoperit un vas din zinc și argint. El are peste 800.000 de ani vechime, ceea ce certifică faptul că ființe inteligente au existat pe Terra și în trecutul îndepărtat. Despre ce fel de ființe este vorba și care este cauza pentru care au dispărut?
9. Toate religiile par să promoveze o poveste similară. Cu toate acestea, religia a fost folosită pe post de tehnică de manipulare și menținere în umbră și prostie a întregii populații. Cine dorește ca omenirea să nu afle adevărul și de ce?

10. Sistemele economice prin care a trecut civilizația în ultimele sute de ani nu au fost decât un alt tip de limitare și îngrădire intelectuală. Oamenii au fost educați să se comporte precum niște roboți și să nu mai aibă timp sau curaj să se mai gândească la lucrurile cu adevărat importante din viață. Cine trage frâiele societății și care este cauza pentru care omul este tratat precum un sclav?

Unul dintre actorii pe care ii admir cel mai mult, Keanu Reeves !!!

Unul dintre actorii pe care ii admir cel mai mult, Keanu Reeves !!!

           

POVESTEA TRAGICA A VIETII LUI KEANU REEVES! O lectie de urmat pentru noi toti!
 
            

Pentru a putea intelege de ce este un om deosebit, sa incepem cu un sumar al vietii lui: tatal lui si-a abandonat familia cand Keanu avea 3 ani, si nu s-au regasit. Mama lui era o dansatoare cum vedeti prin filme, prin baruri nu tocmai sofisticate. A avut 5-6 tati vitregi, si mereu a trebuit sa se mute datorita acestui fapt. A fost in mai multe licee. Este dislexic. A avut un interes deosebit in hockey, dar visul lui de a ajunge la olimpiade a fost zdrobit de o accidentare. S-a lasat de liceu pentru a deveni actor. Fiica lui a murit la nastere. Prietena lui a murit intr-un accident de masina. Cel mai bun prieten al lui a murit din cauza drogurilor. Nu a fost casatorit niciodata, si evita relatiile. Refuza roluri mari daca i se pare ca personajul este prea violent. A renuntat la 90% din salariu pentru filmul The Replacements pentru a putea juca alaturi de Gene Hackman. In trecut, a renuntat la 2 milioane de dolari pentru a putea juca alaturi de Al Pacino in The Devil’s Advocate. Isi doneaza majoritatea castigurilor financiare caritatii, si oamenilor din spatele scenei. Cea mai apropiata persoana in prezent este sora lui, care are leucemie. Banii ramasi sunt dedicati facturilor medicale pentru tratamentul sorei lui. A spus despre el: “Imi pare rau ca existenta mea nu este prea nobila sau sublima”.

            

”Nu pot deveni o parte a lumii în care soții își îmbracă soțiile ca pe niște femei ușuratice, punând în vizor lucrurile care ar trebui să fie prețuite. O lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate și te poți încrede în oameni doar numai atunci când spun” Promit!”. O lume în care femeile nu își doresc copii, iar bărbații nu își doresc o familie. În care fraierii se consideră de succes stând la volanul unui automobil care aparține tătălui său și oricine are un pic de influență încearcă să îți demonstreze că ești un nimeni. În care oamenii pretind cu ipocrizie credința în Dumnezeu, stând cu sticla de alcool în mână, fără a fi cât de puțin devotați religiei lor. În lumea în care conceptul geloziei este rușinos, iar modestia este un dezavantaj. În care oamenii au uitat despre iubire, căutând doar cea mai bună opțiune. O lume în care oamenii aruncă toți banii pentru a-și repara mașina la prima zgârietură, fără a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arată atât de patetic, încât doar mașina lor scumpă mai poate să ascundă această realitate. În care tinerii cheltuie pe băutură banii părinților, în cluburi de noapte, strâmbându-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri. În care femeile și bărbații demult nu se mai deosebesc și toate astea la un loc se numește ”libertatea de alegere”, dar cei care aleg o cale diferită automat sunt niște înapoiați și despoți. Aleg calea mea și păcat că nu am găsit aceeași înțelegere în oamenii la care cel mai mult am sperat … “

              

Este cunoscut mai ales pentru Matrix. Succesul fenomenal al trilogiei l-a propulsat în categoria celor mai bine plătiți actori de la Hollywood. Dar nu și al celor mai fericiți. De altfel, mass media de peste ocean folosește de multe ori cuvântul ”trist” atunci când se referă la el. Și am văzut mai sus și de ce. Cu toate astea, nu pierde nicio ocazie de a dărui celor din jur. A făcut cadou echipei care a lucrat la Matrix o sumă colosală (75 de milioane de dolari) pentru că, după cum spune el glumind, ”l-au făcut să arate bine”. Asta după ce oferise fiecărui cascador cu care a colaborat în timpul filmărilor din Australia câte o motocicletă Harley Davidson, de 9000 de dolari. Când lucra la The Lake House, a auzit din întâmplare o discuție între două garderobiere. Una se plângea că-și va pierde casa dacă nu plătește douăzeci de mii de dolari. În aceeași zi, Keanu i-a transferat femeii în cont suma respectivă. Și a donat foarte mulți bani spitalelor care tratează leucemia. Este printre putinele supervedete care trăiește într-un apartament relativ modest, și nu într-un conac.
În 2010, câteva fotografii au făcut înconjurul lumii. De ziua lui, Keanu a intrat într-o cofetărie și și-a luat o brioșă cu o singură lumânare pe ea. Pe care a mâncat-o chiar în fața localului, oferind câte o cafea trecătorilor care se opreau să-i vorbească. Mulți au crezut atunci că ceva nu este în regulă cu el. Alți au înțeles, însă, că e felul lui de a-și serba aniversarea alături de oameni obișnuiți.

Exista 50.000 de oameni ai strazii in zona in care se afla Los Angeles, facand acest lucru o reala problema. Majoritatea lumii trece pe langa ei, sau le ofera maruntis, adesea tratandu-i ca un fel de neoameni. Dar Keanu Reeves nu este ‘majoritatea lumii’. In Septembrie 1997, Keanu, care acum valoreaza milioane de dolari, a decis sa-si petreaca o dimineata alaturi de un astfel de om al strazii, vorbind, povestind, si tratandu-l ca pe un egal. Lasand la o parte faptul ca nu a fost dezgustat de conditiile mai putin decat ideale in care traia omul, faptul ca cineva sta de vorba cu acesti oameni napastuiti nu este ceva ce se intampla foarte des, cu atat mai putin in afara unui program dedicat acestui scop.

Majoritatea oamenilor celebri calatoresc pentru a face asta, sau asteapta pana cand o caritate pe care o sponsorizeaza organizeaza un eveniment in acest sens. Keanu pur si simplu traieste conform princiipilor sale, si nu are nevoie de petreceri sau recunoastere pentru a fi darnic, bun, si in general un om de treaba.

Aceste fotografii reprezinta felul cum oricare dintre noi ar trebui sa se poarte cu oamenii, chiar daca dam peste sute de milioane de dolari. Acest om care a trecut prin mai multe tragedii decat majoritatea apucam toata viata a reusit sa-si pastreze cea mai importanta calitate: UMANITATEA, ne informeaza radiocatch22, care crede ca este un exemplu deosebit, si demn de urmat.

Vacante cu jocuri online Sara si Jocuri cu biliard in doi

Iata ca a trecut deja de jumatatea lunii august, luna marilor vacante si concedii la mare si la munte in tara cat si in strainatate, concedii in batrana Europa, care este superba si merita vizitata oricand, dar sa nu uitam si de tara noastra, Romania, care prin natura locului a fost inzestrata de Dumnezeu cu un relief variat, munti, dealuri, campii, cu ape curgatoare, lacuri, marea Neagra si Delta Dunarii, cat si cu resurse naturale diferite, deosebit de valoroase, de aceea merita sa fie promovata ca si puncte turistice de o valoare inestimabila. Tocmai mi-am amintit de o faza petrecuta in urma cu 30 de ani, cand am pierdut-o pe fiica-mea cea mica, la Neptun, la mare, pe plaja imensa, printre turisti romani dar si straini, care nu intelegeau de ce eram disperata si plangeam, stragand copilul, care avea doar 3 ani, iar sora ei avea doar 4 ani, dar vorbea foarte bine si o cautam impreuna, timp in care tatal lor, a gasit pe cineva cu portavoce si in final am gasit fetita speriata si de atunci am o trauma care nu imi da pace in timpul vacantelor copiilor.

                

Aceasta intamplare neplacuta m-a facut sa-mi amintesc de un site cu jocuri online, special Xjocuri pentru copii si adolescenti si cum stim ca nimeni nu pleaca in vacanta fara telefoane performante, tablete  sau laptopuri cred ca este bine sa amintesc despre captarea atentiei copiilor, mai ales astazi ca ploua si copii stau mai mult in camera de hotel, iar spre seara, vor fi plimbari in aer liber, intre timp, pot intra pe internet, se pot informa si juca jocuri sara de exemplu, sau pot face echipe si pot juca jocuri cu biliard in doi, jocuri deosebit de antrenante, care le dezvolta si le stimuleaza memoria si inteligenta, spiritul de prietenie, de echipa si astfel, copii nu ar mai disparea din perimetrul vizual si nu ne-ar mai strica concediile, speriindu-ne ca se vor pierde in multime si ca o sa ne facem griji, intre doua bai la mare, sau intre baile de la piscinele de la munte.

                 

Si uite asa, copii nostri, pot petrece vacante de vis pe plajele litoralului romanesc, bronzandu-se pe sezlonguri sub umbrelute,  dupa cate o baie binemeritata in valurile inspumate, dar si alergand in drumetiile de pe muntii Carpati, iar intre timp, pot juca diferite jocuri online pe Xjocuri care ne ofera o gama variata de jocuri, cu mancare, cu imbracat papusile dar si celebritatile, cat si povestile copilariei noastre, cu desene animate vechi cu personaje de vis, fara sa uitam faptul ca aici sunt si jocuri online foarte noi, despre care nu am mai auzit si este bine ca in timpul liber sa captam atentia copiilor cu aceste jocuri stimulentele memoriei si a inteligentei, fara a exagera, fara a se ajunge la dependenta, fiindca sunt superbe. Eu le recomand cu toata caldura si sinceritatea, fiind bunica, nepotelele mele fiind foarte incantate mai ales de jocuri cu printese, cu animale, cu diferite povesti, iar eu sunt fericita sa vad ca timpul este folosit cu lucruri utile.

Semnal de alarma! Raul pe care il facem fara sa stim copiilor nostri-Interviu

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Sorina Petrica a atras atentia asupra erorilor frecvente si grave pe care parintii, chiar animati de cele mai bune intentii, le fac in educatia copiilor lor pentru ca nu inteleg nevoile reale ale acestora.

   

                                               

Pana la 12 ani copilul nu invata deloc din critica, ci doar din feed-back pozitiv, pentru ca nu are structurile cerebrale necesare ca sa proceseze informatia in sens invers, iar cei care reusesc cel mai bine in viata sunt copiii de 7 si 8, nu premiantii de 9 si 10, afirma Sorina Petrica, psiholog clinician si psihoterapeut de formare cognitiv comportamentala.

Iar multe dintre aceste erori sunt consecinta faptului ca parintele nu isi intelege propriile emotii sau este prizonierul propriilor traume: „Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati”.
Care sunt cele mai frecvente si mai neconstientizate greseli ale parintilor in raport cu copiii lor?
Una dintre erorile tipice este ca reactioneaza la greseala copilului prin retragerea afectiunii. Cand copilul greseste, cel mai adesea parintele pune distanta fizica si emotionala intre el si copil, nu mai priveste copilul la fel, nu-i mai zambeste, nu-i mai vorbeste.
Copilul invata in acest mod sa se identifice cu greseala, sa simta rusine si isi formeaza in timp convingerea ca e „defect”. Iar copilul care traieste frica de esec traieste si spaima de a nu fi abandonat.
Care e raspunsul corect la greseala copilului?
Copilaria se asociaza cu un proces intens de invatare. Orice proces de invatare implica in mod automat greseala. Asa ca raspunsul corect este cel in care parintele subliniaza ce a reusit copilul sa faca, oferind in acelasi timp sprijin pentru exersarea aspectelor care mai au nevoie de exercitiu pentru a fi invatate.
De exemplu, un copilul smulge jucaria din mana altui copil. In fata acestui comportament parintele trebuie sa vada ce abilitate ii lipseste copilului, ce abilitate trebuie sa-i construiasca pentru ca acest comportament sa dispara. In cazul nostru abilitatea necesara este sa formuleze cererea de a primi jucaria.
Dar, atentie!, invatarea comportamentala nu se produce pe loc, are nevoie de multa practica, de mult exercitiu. Trebuie oferite multe contexte in care copilul sa fie incurajat sa foloseasca alternativa comportamentala corecta fara sa fie pedepsit pentru ca nu o face. Daca va fi pedepsit si criticat, isi va pierde motivatia de a exersa comportamentul respectiv.
Un copil are nevoie de o luna de zile pentru a invata o abilitate simpla, precum formularea unei cereri, si a o aplica apoi spontan. Parintele trebuie asadar sa actioneze mai mult si sa vorbeasca mai putin.
Exista un moment cand pedeapsa devine totusi necesara?
Pedeapsa nu este eficienta. Nu il invata pe copil ce trebuie sa faca intr-o situatie viitoare. Pedeapsa este orice actiune a parintelui care sanctioneaza un comportament gresit fara a avea legatura cu acesta. Si cand copilul nu vede legatura logica intre cele doua, pedeapsa afecteaza relatia si faciliteaza lupta de putere cu parintele.
Daca sanctiunea are legatura cu comportamentul, ea ii dezvolta gandirea la consecinte: daca smulgi jucaria, ea ramane la celelalt copil. Aceasta legatura logica intre ceea ce face si ce primeste reprezinta baza disciplinarii.
Am observat ca in general copiii iubesc regulile poate chiar mai mult decat adultii. Asa este?
Regula aduce predictibilitate, iar aceasta le ofera siguranta. Un copil care traieste in mediu impredictibil traieste un nivel crescut de anxietate care se manifestata prin agitatie psihomotorie, neliniste, reactii emotionale intense.
Regula structureaza contextul de viata al copilului prin faptul ca ii arata ce anume asteapta parintele de la el. In plus, fiecare regula devine prin exercitiu un reper intern pentru ghidarea comportamentului viitor (autocontrol).
Ati vorbit de o eroare frecventa. Alta?
Adesea parintii disciplineaza in functie de propria dispozitie. Ceea ce penalizeaza cand sunt prost dispusi trec cu vederea cand sunt bine dispusi. Asta provoaca multa confuzie. Trebuie sa existe reguli si consecinte logice care decurg din incalcarea regulilor, instrumentele parintelui indiferent de dispozitia dintr-o zi sau alta.
Deseori insa disciplinarea se face in functie de obiectivul pe termen scurt, ignorand obiectivul pe termen lung, si asta e o alta eroare. Daca o fetita imbracata pentru gradinita isi varsa laptele pe ea si incepe sa planga, parintele are tendinta sa rezolve rapid problema, ii schimba rochia, ii spune sa nu mai planga, ii sterge lacrimile si gata.
Pe moment rezolva problema, dar ce nevoie are copilul pe termen lung? Important este ca aceasta fetita ajunsa adult sa stie sa isi gestioneze emotiile de disconfort. Ea nu va invata asta decat traind emotia de disconfort.
Deci parintele nu trebuie sa anuleze rapid disconfortul, ci sa ii explice copilului ce emotie traieste, ca este normal sa o traiasca, sa o lase sa si-o exprime prin plans, nu sa o indemne sa si-o reprime, si sa ii fie alaturi tot timpul.
Dupa ce copilul termina manifestarea emotionala, parintele o invata cum sa gestioneze situatia, de exemplu ii povesteste cum va fi spalata rochia patata cu detergentul pe care l-au vazut impreuna la televizor. Implicarea copilului in gasirea solutiei il ajuta sa se regleze emotional, dar nu sarim direct la solutie.
A patra eroare?

Felul in care parintele se raporteaza la emotiile copilului. Daca parintele are dificultati sa-si inteleaga si gestioneze propriile emotii ii va fi greu sa faca fata emotiilor de disconfort ale copilului. Noi ne vom afecta copiii in zone in care am fost afectati.

Se spune ca un copil e un elastic al parintelui catre propria copilarie.
Da, asa este. In relatia cu copilul, parintele poate avea in mod repetat reactii emotionale intense in raport cu anumite comportamente ale copilului. Fiecare reactie repetitiva arata un punct sensibil al parintelui, dar care poate fi si un punct de crestere al parintelui, daca el isi da seama ca reactia are legatura cu el insusi, nu cu copilul. Durerea mea ce spune despre mine?
Parintii care au teama accentuata de esec vor modela aceasta teama la copil. Sunt parinti care nu tolereaza plansul copilului pentru ca le este dificil sa isi tolereaza propriile emotii.
De exemplu, un parinte care foloseste preponderent logica si ii aduce frecevent argumente copilului va avea dificultati in a se conecta emotional cu el, efect al faptului ca partea aceasta nu a fost suficient exersata sau a fost inhibata.
Parintele care isi spune siesi ca nu e normal sa traiasca furie, frica, dezamagire asta ii va spune copilului, iar acesta va invata sa argumenteze impotriva propriilor emotii si nu se va dezvolta pe deplin, ca un avion care merge cu un singur motor. Emotia are rolul ei pentru a ne ajuta sa ne adaptam mai bine.
Exista parinti care isi trateaza copilul ca pe un apendice, nu fac diferenta intre persoana lor si persoana copilului. Ei vorbesc despre actiunile copilului la persoana intai plural: „am fost la gradinita”, „n-am mancat astazi”.
Acest parinte nu-l lasa pe copil sa mearga pe drumul lui. Copilului ii place ce ii place parintelui, face ce vrea parintele si se trezeste la varsta adulta ca toata viata a facut doar ce au vrut altii. Este o relatia simbiotica, sufoca personalitatea copilului.
Alt model este al parintilor care hiperprotejeaza copilul, nu il confrunta cu situatii dificile, il hranesc, il imbraca, ii fac dus pana la varste mari. Acesti copii invata neputinta si ajung in viata fara resursele necesare.
Situatia aceasta raspunde la o vulnerabilitate a parintelui, care nu-si vede propria utilitate si valoare decat in raport cu copilul. E mai ales problema parintilor care nu mai investesc in propria persoana si in viata de cuplu. Daca un om are o relatie buna cu el, o relatie de calitate in cuplu, va avea o relatie sanatoasa si cu copilul.
Ati invocat critica. Este o eroare?
Pana la 12 ani copilul nu invata deloc din critica, pentru ca nu are structurile cerebrale necesare ca sa proceseze informatia in sens invers. Deci pana la 12 ani copilul nu invata decat din feed-back pozitiv. Asta inseamna sa scoti in evidenta ce a reusit sa faca. Axandu-ne pe reusite, ii crestem motivatia de a exersa.
Cand criticam copilul in fazele incipiente ale invatarii ii distrugem increderea in el si ii afectam motivatia de a mai face. De aici scade exercitiul si automat performanta ramane slaba.
Vine parintele si spune: copilului meu nu-i place sa deseneze. Daca mergi inapoi descoperi ca atunci cand copilul a pus mana pe creion a fost criticat pentru diverse lucruri, i-au fost evidentiate nereusitele. Copiii, cand nu mai au motivatie, isi retrag efortul investit intr-o sarcina: nu vreau, nu stiu. Si ca adult, daca in fiecare zi ti se arata doar ce ai facut prost, te lasi de meserie.
Exista copii funciar buni si copii funciar rai?
Nu. Acelasi copil uneori are un comportament bun, alteori unul gresit. Copil cuminte, copil rau sunt etichete. Etichetarea este foarte nociva pentru ca seteaza un mod de a percepe persoana. Daca ii pun eticheta, voi fi cu mult mai sensibil la comportamentele asociate etichetei si le voi ignora pe cele contrare. In plus, stima de sine este dependenta de internalizarea etichetelor.
Copilul ajunge sa se defineasca in termenii folositi de adult la adresa lui, „bun” sau „rau”, si ajunge sa manifeste comportamentele asociate etichetei.
Cand copilul se comporta adecvat sau inadecvat, trebuie sa ne referim la ce face, nu la cum este. Daca ma raportez la cum este, il trimit in viata cu niste convingeri despre propria persoana care nu il ajuta, nici in sensul bun, nici in sensul rau, si va avea tendintele sa faca doar lucrurile care confirma eticheta. Iar daca e vorba de o eticheta buna, pentru a o pastra nu va face decat lucrurile pe care le stie, nu va mai risca sa invete ca sa nu greseasca si sa nu piarda astfel eticheta.
Cand laudam copilul, o vom face cu aspecte care sunt in controlul lui si pot fi schimbate: ai muncit foarte mult, ai ales o strategie corecta. In caz de esec, copilul il va explica prin aceste lucruri care pot fi schimbate: daca nu am reusit, nu e pentru ca nu sunt in stare, ci pentru ca n-am muncit destul.
Cata importanta trebuie acordata notelor de la scoala?
E o mare eroare sa valorizezi copilul in principal in functie de nota. In timp, copilul invata sa isi ia valoarea dintr-o singura sursa. Nota nu este totul in controlul unui copil. Conteaza si felul in care s-a simtit cand a fost evaluat, felul in care s-a simtit profesorul, locul evaluarii cu toti factorii distractori.
Apoi performanta e variabila, ea nu spune nimic despre valoarea personala a copilului, ci despre ceea ce a putut sa faca in momentul respectiv.
Notele sunt un instrument, care arata ce a reusit copilul si ce mai are de facut, nu un instrument de valorizare. Se recomanda ca niciodata recompensele sa nu fie conditionate de performanta scolara.
Studiile arata ca nu copiii de 9 si 10 se vor adapta cel mai bine la viata adulta, ci aceia de 7 si 8. Premiantii fac din scoala miza vietii lor si, daca ceva se intampla, clacheaza. Ceilalti se ocupa si de scoala, dar si de viata lor sociala, emotionala, interactioneaza mai bine, invata sa-si gestioneze mai bine emotiile. Abilitatile sociale si emotionale nu se invata prin vorbe, ci prin exercitiu. Sursa aici

Venim adesea pe lume, ca purtători ai fricii părinţilor noştri, care ne este transmisă şi se exprimă prin noi. Atunci când ne examinăm, cu sinceritate, temerile referitoare la ceva anume, constatăm că, uneori, fricile noastre nu se bazează pe propria experienţă. Adesea, coborând până la sursa fricii, descoperim că este posibil să ne fi fost transmisă printr-un părinte.

De exemplu, mama sau tatăl pot să fi nutrit o teamă intensă legată de lipsa banilor, izvorâtă din propria sa experienţă de viaţă. Dacă acea teamă nu a fost conştientizată şi eliminată, înainte de apariţia voastră pe lume, sunt şanse mari să o fi moştenit. Deocamdată, în existenţa actuală, s-ar putea să nu vă fi confruntat cu experienţa lipsei banilor; prin urmare, nu are nicio logică să nutriţi această temere; mai mult chiar, ar putea să fie un obstacol în buna desfăşurare a acelor activităţi care vă împlinesc şi vă bucură.

Având în vedere că părinţii voştri nu încercau decât să vă protejeze şi că majoritatea erorilor de judecată au fost comise cu cele mai bune intenţii, poate este timpul să vă desprindeţi, în mod simbolic, de această frică. Nu puteţi trata şi vindeca temerile unei alte persoane; însă, puteţi decide să vă desprindeţi voi înşivă de ele, în mod simbolic, în numele vostru. Indiferent dacă părinţii voştri sunt în viaţă sau nu, modalitatea ideală este cea simbolică, recurgând la vizualizare şi, dacă doriţi, la ritual. O vizualizare simplă presupune a vă invita părintele să stea în faţa voastră, în spaţiul sacru al inimii voastre şi a îi împărtăşi dorinţa de a transcende această temere, precum şi a îi aduce la cunoştinţă că nu o veţi mai purta şi nutri. S-ar putea să fiţi surprinşi de reacţia stârnită, întrucât părinţii vor fi, probabil, mândri de voi, recunoscători, precum şi încântaţi de curajul vostru.

Cu cât vom înfăptui mai profund această lucrare de vindecare lăuntrică, a fricilor noastre, cu atât ne vom îndeplini mai bine misiunea de părinte, pentru propriii noştri copii, fără a îi împovăra cu temeri care nu le aparţin. Unii dintre noi vor săvârşi cât mai mult cu putinţă, din această lucrare, înainte de a deveni părinţi, în vreme ce alţii vor lucra la această temă, chiar şi pe parcursul maturizării propriilor copii. În ambele cazuri, efectele se vor face simţite; întrucât, o dată ce ne vom fi dezlegat de temerile din trecut, legătura energetică a copiilor noştri cu aceste frici se va diminua, la rândul ei; aşadar, este important să ne amintim că nu este niciodată prea târziu.
de Madisyn Taylor

Test psiho-emotional – Care dintre cei 21 de omuleti crezi ca te reprezinta?

Autorul acestui test este celebrul psiholog britanic Pip Wilson, un expert in lucrul cu persoanele cu tulburari de comportament, un expert in invatarea experientiala si in dezvoltarea inteligentei emotionale. Acesta este unul dintre celebrele sale teste care a fost initial conceput pentru elevi, cu scopul de a verifica cat de bine se descurca la scoala. Cu toate acestea, mai taziu acest test s-a dovedit a fi foarte relevant si in cazul adultilor.

                         
                               

                                          Acestea sunt rezultatele testului:

In cazul in care ai ales omuletul cu numarul 1, 3, 6 sau 7, aceasta alegere te caracterizeaza ca fiind o persoana motivata, care nu se teme de nici un obstacol in viata.

Daca ai ales omuletul cu numarul 2, 11, 12, 18 sau 19, acesta te caracterizaza ca fiind o persoana comunicativa, care este gata oricand sa ofere un sprijin prietenilor sai.

Alegerea cu numarul 4 te defineste ca fiind o persoana cu o pozitie stabila in viata, o persoana care doreste sa realizeze cat mai multe, dar fara sa depaseasca dificultatile care pot sa apara in cale.

Omuletul cu numarul 5 este mereu obosit, slab, nu are suficienta forta de viata.

In cazul in care ai ales numarul 13 sau 21, aceasta alegere te defineste ca fiind un pic retinut; de multe ori esti expus unor probleme interne si eviti comunicarea frecventa cu oamenii.

Omuletul cu numarul 8 gandeste pentru el insusi si se scufunda mult prea des in propria lui lume.

Omuletului cu numarul 9 ii place sa se distreze si este un omulet fericit.

In cazul in care ai ales numerele 10 sau 15 te adaptezi cu succes la viata si te afli intr-o stare emotionala optima.

Omuletul cu numarul 14 se afla cuprins de un colaps emotional. Cel mai probabil esti expus la o criza interioara.

Omuletul cu numarul 20 este, de obicei, alegerea unei persoana cu o foarte mare incredere in sine. 

Esti un lider natural si doresti ca oamenii sa-ti asculte intotdeauna parerea.

Ai ales omuletul cu numarul 16? Ai obosit incercand sa tot sprijini pe cineva, dar nu ai observat asta? Tu, in aceast caz imbratisezi omuletul cu numarul 17 – in acest caz, ai tendinta de a te evalua ca fiind un om inconjurat de atentie.

Invat lucruri noi despre Termostate ambianta centrale termice

Dupa cum stim, e buna vorba romanului ca e bine sa ne facem vara sanie si iarna car, asa si eu incep sa-mi fac griji cu privire la centrala termica pe gaz din apartamentul meu care are 12 ani, mi se pare veche, rudimentara, parca si consuma mult, mi se pare ca are si un zgomot aiurea uneori, ce sa ma mai gandesc mult, cred ca imi trebuie una noua, de ultima generatie, care sa consume putin gaz fiindca si asa se aude ca vin scumpiri si mai mari, o centrala termica pe care sa nu o aud prin casa cand functioneaza, sa fie usor de invatat functionarea si intretinerea acesteia. Dar inteleg ca mai trebuie si multe chestii pe langa, pentru ambianta, robinete, termostate si multe maruntisuri, de aceea va spun si voua ce am aflat astazi de la un prieten care studiaza un site ce ofera tot ce avem nevoie in acest domeniu.

                      

Pe scurt, am intrat pe internet sa ma informez despre Termostat ambianta centrala termica  si ce credeti ?  Prietenul meu imi trimite site-ul despre centrale termice pe gaz, lemne si curent electric, cu foarte multe accesorii necesare instalarii acestora. Inteleg ca am uitat tot ce am facut acum 12 ani, cand am avut o echipa la cumparare si montare, dar acum lucrurile au evoluat si totul se pare ca e mai simplu, mai modern si mai eficient, fapt ce ma bucura mult.

Mai am putin si invat toate meseriile, fiindca aici am gasit si multe alte oferte pentru casa mea de la tara unde nu am gaz metan, boilere, aer conditionat, apometre, armaturi, calorifere, diferite dispositive electrice si instalatii sanitare, incalzire pardoseala, pompe, hidrofoare, dar cel mai mult ma incanta sa invat despre sisteme panouri solare. Eu sunt un om mai greu de satisfacut, sunt rea si de frig dar si de caldura, asa ca am nevoie de temperaturi pe care sa le suport atat iarna cat si vara, de apa calda tot timpul si de ce sa nu-mi doresc asta, daca tot s-au inventat fel si fel de aparate  care sa ne faca munca mai usoara si viata mai frumoasa ?

Si inca ceva foarte important, pe acest site poti face bani, fiindca are un program de afiliere in care orice utilizator care vrea sa castige bani, atat pentru a cumpara produsele cat sa si retraga numerar, isi poate face cont pe site ca si comparator dar ca si afiliat, poate promova produsele atat pe retelele de socializare prietenilor sai, cat si pe blogurile sau site-urile personale, postand banere speciale cu link-ul lor de afiliat, unde incaseaza comisioane bune la vanzare. Ce mai asteptam, haideti, dragi prieteni sa ne facem conturi si sa ne castigam centralele termice si restul ofertelor de pe site, ce ziceti ? Incepem sa facem banii pentru comenzile noastre ?