Avem vești proaste pentru oamenii care conviețuiesc alături de pisici și care se văd având un rol matern sau patern în relația cu animalul. De fapt, pisica dumneavoastră vă percepe mai puțin ca pe un părinte și mai mult ca pe un companion felin mai mare, neostil.
Dr. John Bradshaw, autor al cărții „Cat Sense”, a explicat că pisicile ne percep în acest mod în ciuda încercărilor noastre de a le trata ca pe proprii copii.
În cartea sa, el a explicat că pisicile au evoluat ca vânători solitari și că ele nu ne înțeleg așa de bine cum o fac câinii. Ca urmare a acestui lucru, Bradshaw spune că pisicile sunt încă animale sălbatice, în ciuda tuturor acestor ani de când ele au început a fi domesticite.
„Transformarea pisicii de la exterminator rezident, la companion este atât de recentă (mai ales din perspectiva pisicii) încât ea este evident incompletă”, a notat Bradshaw.
Potrivit autorului, atunci când pisicile se freacă de stăpânii lor sau atunci când îi invită pe aceștia să le mângâie pe cap, ele îi tratează ca pe niște tovarășe pisici neostile. La fel se întâmplă și atunci când pisica își așteaptă stăpânul ținând coada ridicată. Acest comportament este unul des întâlnit între pisici, un fel de mod de a saluta și de a-și arăta toleranța și chiar afecțiunea față de alte feline.
Deși mulți indivizi care trăiesc alături de pisici au tendința de a crede că felinele aduc un dar stăpânului atunci când vin în casă cu prada, specialiștii spun că este vorba doar de un efect secundar al strategiei lor de vânătoare. Când ajung în casă, pisicile realizează că în locul vrabiei sau al rozătorului, ele preferă mâncarea din conservă și atunci lasă prada jos. Sursa:racoltapetru6
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu